Iubitorii de călătorii știu că pentru a vizita țările care fac parte din Uniunea Europeană este obligatoriu să obții o viză Schengen. De aceea, mulți consideră că Spațiul Schengen și Uniunea Europeană sunt același lucru. În realitate, lucrurile stau puțin diferit, deoarece vorbim despre entități administrative complet distincte în Europa.
În multe privințe, ele se suprapun și chiar au puncte de intersecție, însă există și diferențe între aceste structuri. Aceste nuanțe sunt esențiale pentru cei care intenționează să obțină un permis de ședere, o viză Schengen sau să solicite cetățenia unui stat din UE.
UN PIC DE ISTORIE
Încă din 1985 a fost semnat un acord unic prin esența sa privind eliminarea controalelor de frontieră între statele europene. Inițiatorii acestui document au fost atunci șapte țări, iar acest eveniment semnificativ a avut loc într-un mic sat luxemburghez numit Schengen. Ulterior, altor state europene li s-a oferit posibilitatea de a adera la acest acord.
În prezent, geografia Spațiului Schengen cuprinde 26 de state. Această listă începe cu Austria și se încheie cu Estonia. Scopul principal al acestei structuri este ca toate țările semnatare ale acordului să constituie un singur teritoriu din punctul de vedere al controlului de frontieră. Iată lista țărilor din Spațiul Schengen la începutul anului 2022:
- Austria
- Belgia
- Ungaria
- Bulgaria
- Germania
- Grecia
- Danemarca
- Irlanda
- Spania
- Italia
- Cipru
- Letonia
- Lituania
- Luxemburg
- Malta
- Țările de Jos
- Polonia
- Portugalia
- Cehia
- România
- Slovacia
- Slovenia
- Finlanda
- Franța
- Suedia
- Estonia
În viitorul apropiat, încă 5 țări intenționează să adere la această uniune:
- Turcia
- Albania
- Muntenegru
- Macedonia de Nord
- Serbia
Până în 2024, trei foste republici sovietice – Republica Moldova, Georgia și Ucraina – își propun să depună cereri de aderare. Totodată, există state care au decis să nu se alăture încă Uniunii Europene, deși sunt parțial integrate în aceasta. Aceste trei state sunt: Islanda, Norvegia și Liechtenstein. Ele împart o piață comună cu UE, iar acest lucru se realizează printr-o zonă economică specială.
O relație similară cu Uniunea Europeană are și Elveția. Pentru cele trei țări candidate – Ucraina, Georgia și Republica Moldova – regulile comerciale au fost relaxate. În ceea ce privește Uniunea Vamală cu UE, Monaco, Andorra și San Marino fac parte din aceasta.
ASPECTUL JURIDIC
Toate statele membre ale Uniunii Europene utilizează un sistem de legi unificat. Deoarece între ele există o piață comună, nu există control pașapoarte în cadrul Spațiului Schengen. Astfel, toți cetățenii UE au posibilitatea unică de a călători liber și de a transporta bunuri fără a fi nevoie de documente speciale. Toate operațiunile comerciale sunt efectuate în moneda unică – euro.
Pe lângă relațiile comerciale, toate statele membre ale UE sunt unite printr-o politică externă comună și, în caz de amenințare, trebuie să își apere împreună granițele. Principalele instituții ale Uniunii Europene sunt: Parlamentul European, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi și Banca Centrală Europeană.
Toată lumea își amintește evenimentul semnificativ din urmă cu doi ani, când, la sfârșitul lunii ianuarie 2020, Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană. De atunci, harta UE a suferit modificări semnificative.
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI SPAȚIUL SCHENGEN
Pentru o persoană neavizată, poate fi dificil să înțeleagă diferențele dintre aceste două structuri. Se întâmplă ca unele state să fie membre ale UE, dar să nu facă parte din Spațiul Schengen, în timp ce alte țări nu sunt în UE, dar au acces la piața comună și pot călători liber pe teritoriul acesteia. Pentru a evita confuziile, este necesar să analizăm separat fiecare aspect.
Caracteristicile geografice. Granițele Schengen și ale Uniunii Europene nu coincid. Aici trebuie menționate din nou statele care au aderat la acord, dar nu fac parte din UE. Acestea sunt: Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia. De asemenea, fac parte din Spațiul Schengen și insulele Azore, Canare și Madeira, deși sunt situate în afara Europei. Însă, fiind teritorii ale Portugaliei și Spaniei, posesorii de viză Schengen pot călători acolo fără restricții. Totodată, trebuie menționate Vaticanul, Andorra, Monaco și San Marino, care aplică normele Schengen, deși nu figurează în lista oficială.
Cum se obține viza. Să presupunem că o persoană a obținut o viză cu o singură intrare și a început călătoria din Italia. Ulterior, decide să viziteze San Marino și apoi să se întoarcă. Acest traseu nu va fi posibil, deoarece implică ieșirea din zona Schengen, ceea ce duce automat la anularea vizei. Pentru a reveni, persoana trebuie să obțină o nouă viză.
Un alt exemplu: Danemarca este inclusă în Spațiul Schengen, iar suveranitatea sa se extinde asupra Insulelor Feroe și Groenlandei. Cu toate acestea, nu se poate intra în aceste teritorii cu o viză Schengen standard, deoarece regiunile autonome au propriile reguli de intrare. O situație similară este întâlnită și în cazul următoarelor teritorii:
- Insula Spitsbergen
- Reunion
- Saint-Martin
- Martinica
- Mayotte
- Insulele Medvezhyi
Aceste teritorii nu sunt semnatare ale Acordului Schengen, ceea ce înseamnă că pentru a le vizita este necesară o viză separată.
În ceea ce privește Marea Britanie, aceasta nu a făcut parte din Spațiul Schengen nici înainte de Brexit, așa că ieșirea sa din UE nu a schimbat nimic în acest sens. Pentru a călători în Anglia sau Scoția, este necesară obținerea unei vize britanice. În schimb, cetățenii britanici pot călători fără viză în orice țară Schengen timp de 90 de zile.